Cum am redescoperit roata de cand ma "dau" pe internet nu va spui acu'! Alta data, cand n-oi avea subiecte sau imagini din cuhnia mea. Pana atunci: nici nu va imaginati cat de multi oameni deosebiti am descoperit in spatele unor nick-name-uri! Factorul declansator a fost dieta si forumurile de sprijin, apoi din ce in ce mai multe spatii virtuale, apoi blogurile. Cu unele persoane speciale m-am si vazut in realitate, face-to-face, iar cu altii a ramas deocamdata un vis si o dorinta imensa. Dar, oamenii care impartasesc macar aceeasi dorinta de cunoastere si de curiozitate, de bun simt vizavi de parerea altuia, pana la urma gasesc multe cai de comunicare. Ca sa revenim la oile noastre, va prezint acum o reteta simpla, inspirata de o persoana care-mi place din toate punctele de vedere - fie ca vorbeste de obiceiuri din Austria, de o strada din Bucuresti sau de un preparat culinar, Zazuza. Imi place reteta ei foarte mult, dar neavand un ingredient important, dovleacul, am improvizat putin. Este o mancare de post excelenta. Aceasta reteta este pentru ziua de Amidonuri de la Dieta Rina - Dieta de 90 de zile.
500 g cartofi
500 g varza dulce(proaspata, nu murata!)
1 mar (de preferinta cretesc)
sare, piper proaspat macinat
1 lingura sos picant
2 linguri rosii taiate cuburi cu bulion
2 cepe mici
1 ardei gras (galben am avut eu)
300 ml supa de legume
2 linguri ulei de masline
2 frunze proaspete de salvie
Cartofii curatati si taiati cuburi, cam de aceeasi dimensiune ca sa fiarba egal, se pun intr-un vas pentru cuptor. Peste ei se pune ardeiul taiat cuburi, ceapa taiata felii mari, o lingura de ulei, sare si piper, apoi supa. Frunzulitele de salvie se rup si ele peste toate legumele.
Se pune vasul in cuptor preincalzit, la temperatura medie de 180-200 grade, pentru circa 15 minute. Se toaca varza fideluta, se condimenteaza cu sare si piper, se pune intr-un vas cu cealalta lingura de ulei, apoi se rade marul deasupra.
Se inabusa la foc mic pana lichidul de la mar si de la varza se evapora.
Se scoate vasul de la cuptor si se pune varza inabusita peste cartofi, sosul picant si rosiile cu bulion. Se amesteca usor totul si se mai lasa la cuptor pentru alte 15-20 de minute.
Trebuie sa fie absorbita supa si mancarea usor rumenita. Este grozava cu un ardei iute alaturi sau... insotita de muraturi, salata. Ma rog. fiecare dupa gust!
Pentru ca nu stiam pe cine mai tentez, nu am pus sos picant dupa gustul meu, asa ca ardeiul iute a fost o necesitate!
Cui nu-i place atat de picant, va imprieteni totul cu o salata simpla si atat. Cine nu poate fara paine, recomand feliute de bagheta integrala. Ii da un gust special mancarii... cel putin asa am auzit!
Pofta buna!
Sunt de acord cu tine. Si mie mi s-a intamplat la fel, ca in spatele unor nickname-uri sa descopar persoane absolut minunate, de care m-am apropiat uneori mai mult decat fata de persoane care se aflau sub ochii mei zilnic, de mult timp. Una dintre aceste persoane este chiar Zazuza!
RăspundețiȘtergereSi, cum vorbeam noi mai demult, improvizatia este chiar de dorit cand vine vorba de arome!
Te pup!
Superb arata !
RăspundețiȘtergereOmul chiar zicea zilele trecute ca ar vrea niste cartofi cu varza murata. :)
Ei,dar ce ai facut tu acolo e mult mai elaborat.
ce combinatie chicoasa,mi-ai facut pofta!
RăspundețiȘtergereCe bine arata si chiar e o buna idee pt.zilele de post!
RăspundețiȘtergereSa fii Binecuvintata!
O idee excelenta de post!
RăspundețiȘtergereSotului meu i-ar placea sigur!
Frumoasa introducere ati facut, si trebuie sa va dau dreptate....descoperim in lumea virtuala oameni minunati. Ce mai pui ca distante de mii de kilometri de topesc ca prin minune!
Ganduri bune, Doamna Elena!
De fiecare data cand trec pe la tine pe blog mi se face foame instant :))))))). Foarte epetisante fotografiile, simti gustul cu privirea.
RăspundețiȘtergereMargot, cred ca suntem cazuri fericite pentru ca ni s-a intamplat sa gasim astfel de oameni. Trimit la Bistro un blid de cartofi din astia, cu gandul ca s-ar putea sa ne vedem vreodata la o mancare fierbinte, improvizata ad-hoc, iar aroma si aburul cald ii mai cheama si pe altii, la o vorba buna!
RăspundețiȘtergereLia, ma rasfeti, dar nu e nimic sofisticat. Am trantit totul la un loc si o facut cuptoru' treaba grea. Numa la varza m-am mai jucat nitel, da-i taman buna mancarica asta la niste tuicomicina, acrituri si prieteni ca sa fie si "vorbita".
Alison, nu-i de-a noastra combinatia, din Moldova. Exista o varianta in Bucovina, probabil din influenta germana si acolo... Numai ca eu fac mai de curand retetele astea de influenta saseasca. Taieteii aia de casa cu varza sunt dementiali... In copilarie insa n-am mancat asa ceva... dar imi scot parleala acu'!
Mariana, ma bucur ca ti-a atras atentia. Stiu ca postul inseamna mai mult decat inteleg multi oameni. Mi-a spus odata un calugar ca mancarea facuta in post asa si trebuie sa fie, mai negustoasa, ca un fel de penitenta culinara. Pofta nu concorda cu perioada aceasta de curatare a sufletelor si corpurilor in vederea cinstirii lui Christos... Dar asta este o discutie filozofica si nu vreau sa trec la lucruri serioase. Mancarea insa poate fi si gustoasa, apetisanta, chiar daca este de post.
Ana, ma bucur mult ca suntem de acord. Mai ales ca am avut bucuria sa ne cunoastem in mediul asta virtual, aflandu-ne la distanta geografica atat de mare una de cealalta. Trimit si eu peste ocean cu bucurie numai ganduri bune!
Adrian, ce surpriza placuta! Eu te urmaresc... discret, cu mare placere, pentru ca sunt subiecte interesante in spatiul tau. Eu evit sa vorbesc pe blog in afara domeniului culinar, dar de durut ma dor multe... asa ca ma delectez citindu-i pe altii, mai inspirati!
hei, un blid si la mine! ma bucur sa vad ca ideea mea a generat alta idee :)! uite asa ne imbogatim! ca sa revin, vorba ta, la oile (retetele haha) noastre, dovleacul a ajuns la mine in oala conjunctural, pentru ca era p-acolo. marul in combinatia asta mi se pare o idee excelenta, mai ales ca il folosim destul de des la mancaruri. iar salvia imi pare ca da un gust asa de minunat mancarurilor! sunt incantata ca am descoperit-o si altfel decat sub forma de ceai :)). te imbratisez cu drag si iti multumesc pentru cuvintele frumoase, pentru mine e o bucurie ca ne-am cunoscut chiar si numai virtual. sper sa ne si vedem cat de curand - ar trebui sa ne armonizam agendele (hehe) si sa vedem cum facem!
RăspundețiȘtergereAm vazut "urmele" lasate discret ;) iar de comentat te astept cu drag, la mine se poate comenta despre orice si oricand.
RăspundețiȘtergereS`auzim numai de bine.
Zazuza, sigur ca din cauza unor intamplari din viata mea ca de telenovela de pana acum am pornit la drum cu sperante mari si... asteptari mici. de aceea a fost o surpriza atat de placuta sa intalnesc oameni, asemeni mie, care mai au un sistem de valori. Aveam ideea preconceputa ca numai anumiti oameni ajung sa comunice in spatiul virtual - cei care n-au ce face! De aceea entuziasmul meu este poate unora disproportionat cand "intalnesc" oameni speciali, cu care am puncte comune de discutie, schimb idei, ma sfatuiesc, ma ajut... Ar fi multe de spus si o mancare atat de simpla nu merita sa o bagam atat in seama ca o sa-si ia nasul la purtare! Ne vom vedea noi odata si odata, nu se poate altfel, daca asa ne va fi scris...
RăspundețiȘtergereAdrian, o sa trec mai des, asta-i sigur!
Yes I've made some great friends online and am grateful for it.
RăspundețiȘtergereGreat recipe.
Thanks, Shirley!
RăspundețiȘtergereUn premiu si doua lepse te asteapta la mine pe blog
RăspundețiȘtergerePommes de terre et chou : une combinaison très réussie. Ça semble délicieux.
RăspundețiȘtergereA très bientôt.