Deeeci, am ajuns din nou la o reteta dintr-o alta zona gastronomica, cea japoneza. Stiu ca am mai spus, dar reamintesc ca eu am facut cunostinta cu gastronomica asiatica (chineza, initial) cu multi ani in urma, inainte de revolutie (sau Dumnezeu stie ce a fost evenimentul din 1989). Apoi, pe masura ce mijloacele de informare s-au diversificat, pe masura ce am cunoscut - chiar daca virtual - oameni din toate colturile lumii si pe masura ce internetul a devenit ceva extrem de uzual am ajuns sa ma acomodez si cu alte gusturi. Intre timp au inceput sa patrunda si la noi condimente specifice altor gastronomii, alimente sau conserve ba chiar, experiente personale ale celor care au calatorit in alte parti si au impartasit experientele lor culinare. Stiu ca okonomiyaki nu reprezinta ceva sofisticat, nemaiauzit sau nemaivazut, rarisim si special. Stiu ca este o mancare de toata ziua, cu ce ai prin frigider si bucatarie in casa unui japonez obisnuit. Dar, mie tocmai de asta imi place! Cum de curand o prietena si-a indeplinit visul sa vada Tara Soarelui Rasare, fiind plecata la invitatia unei prietene, am profitat sa fac si sa pun pe blog varianta exemplificata practic de acea familie japoneza. E o familie speciala de oameni tineri care au primit-o cu bratele deschise si au incercat sa-i arate cat mai mult din ce reprezinta aceasta cultura deosebita dar si aceasta tara foarte speciala - cel putin din punctul meu de vedere. Deci, e o reteta anume, una transmisa din casa unor oameni inimosi si frumosi. Daca o sa vi se para ca nu e nimic special la ea, poate ca pentru dvs nu e pentru ca nu simtiti emotia. Eu va recomand sa o incercati, chiar daca va fi nevoie sa omiteti un incredient ceva mai greu de procurat!
COMBINATIE NEPERMISA LA DIETA RINA!
