Inaugurez acum o noua grupa de retete, care vor aparea sub eticheta de "Vazut-placut-incercat"!
De ce asa? Pai... mi-e cam rusine sa recunosc, dar nu stiu cum se cheama reteta. Eu am vazut-o preparata de o invitata, la o emisiune TV, a Marthei Stewart. Invitata era o mare scriitoare de carti culinare, din USA dar nu i-am retinut numele. Si oricum, numele persoanei nu prea are de-a face cu reteta noastra. D-na respectiva a gatit impreuna cu Marta aceasta reteta, dar nu a rezultat din comentariu daca este o reteta traditionala sau doar este reteta ei speciala, creatia ei in stil thai. Eu doar am inlocuit un element, in rest reteta este "a la carte". Nu prea am stiut cum s-o cataloghez dar cred ca asa este cel mai corect, desi nu pare. Astept de la persoanele care tin Dieta Rina sa ma contrazica sau sa ma corectateze, daca am gresit.
Aceste cornulete le stiu de-o viata. Stiu ca suna stereotip, dar 25-30 de ani, conventional vorbind poate insemna "o viata". Eu sunt dintre cei norocosi, pana la un punct, care a avut doua familii, una biologica si una adoptiva. Eu sunt singura la parinti, dar familiile de odinioara aveau multi copii. Cum si mama, si sora ei s-au casatorit de cate doua ori in viata, am avut la rude... Pe aceste cornulete le-am admirat la o astfel de ruda - nu-mi cereti sa precizez gradul de rudenie, ca ma incurc! Cred ca verisoara ar fi trebuit sa fiu cu Cristina, dar asta n-are nici o importanta. Ea ne delecta - deh, pe atunci nu aveam probleme cu dieta, dimpotriva! - cu aceste cornulete. Multa vreme n-a vrut sa ne dea reteta, spunand doar ca sunt simple, sunt usor de facut... O sa ziceti, ce mare scofala niste cornulete? Avand in vedere vremurile, asta era principala distractie intre colege, sa ne intrecem in "bunatati".
In sfarsit, dupa ceva timp am reusit sa inchei relatia cu furnizorul meu de TV prin cablu. Daca din punct de vedere al serviciilor sunt in sfarsit linistita ca am scapat de servicii de calitate indoielnica, am si nemultumiri referitoare la doua canale TV pe care "le-am pierdut": Paprika TV si Fishing &Hunting Channel. Eh, nu se poate fara sacrificii! Dar sa revin la "oile" noastre. Am vazut pe Paprika TV o emisiune din Cehia cu un realizator de emisiune si bucatar, care facea un fel de turneu al regiunilor cu cate o reteta din fiecare regiune. De la el m-am inspirat cu fursecurile astea. Eu am mai intervenit pe ici pe colo si am prestat pentru sarbatori aceste bunatati "ametite". O sa vedeti de ce sunt asa.
Cu aceasta reteta am trecut printr-o dilema: daca sa mentionez unde i-am mai vazut, eu reteta avand-o de vreo 2 ani de la nepoata plecata in Italia. Neavand blog, nu m-am invrednicit sa postez reteta - ce-i drept nu aveam pe atunci nici dispozitia necesara! Dar, cum altcineva a fost mai harnic, nu are rost sa ma plang ca mi-a luat-o inainte. Probabil ca si doamna respectiva - Happy.i este ID-ul ei si merita sincer laudele - a aflat reteta de la cineva; dar asta nu-i stirbeste nimic din merite pentru efort, cu siguranta. Deci, reteta am vazut-o prima data aici. Avea denumirea de acordeon din cartofi si sunt 12 pagini de comentarii, deci interesul a fost mare. Intre timp s-ar putea sa o mai fi postat si alte persoane, dar nu stiu daca s-a facut trimiterea de rigoare la original. In fine, eu am avut contributia mea, fiindca la Dieta Rina - dieta de 90 de zile nu se accepta combinatia proteine (carnea, de fapt salamul!) cu legume bogate in amidon, deci cartoful. Si, cu atat mai mult, o alta proteina in aceasta combinatie, branza. Am testat si am facut ceva de post, simplu, gustos, estetic (pe copii o sa-i amuze teribil!) si... sanatos.
Cand am postat prajitura de criza, Tunde mi-a reamintit de o alta prajitura, cu mere rase in compozitie. Prajitura aceasta are si ea ceva vechime, adica de pe vremea "raposatului", si momentele ei de celebritate. Am vazut-o prin unele locuri incercata in multe feluri. Chiar zilele trecute am facut-o, ca sa exemplific, unor persoane dragi mie, cat de usor se face, dar cum nu m-am gandit atunci sa fac si niste poze, si cum nepotul meu a dorit un dulce, am zis sa va arat versiunea cu pere. Nu sunt ele la moda? Ba da! Ei, la mine motivul a fost de ordin practic. Am avut un eveniment nu tocmai placut si din lipsa de timp am facut cu ce aveam prin casa - adica pere. Alina, Sorin, varianta cu pere este pentru voi!
Fiind un preparat taranesc, este raspandit in aproape toate regiunile tarii. In restul regiunilor poarta de obicei denumirea de "malai" sau "turta de malai". Dar, poate din subiectivism, consider ca este mai divers reprezentat in Moldova. Mai precis, in Bucovina, aceasta alivanca este fie aperitiv - cand se face din branza sarata si cu verdeturi -, fie desert - cand se face cu branza proaspata si zahar. Cum despre cea care are rol de aperitiv nu am experienta, singura reteta este una mostenita de la bunica din partea mamei - cu cas de oaie si loboda -, am zis sa va prezint reteta care este un desert. E iarna, totusi, iar verdeturile astea nu au nici un gust acum, deci mai potrivit este sa fac varianta de aperitiv, undeva la primavara.
Ma simteam cam infrigurata si banuiam ca ma "paste" o raceala. De cateva zile ma gandeam sa fac o "minestrone", adaptata la dieta, dar am tot schimbat planul. Acum insa a inceput sa ma bantuie ideea unei supe, una concentrata, calda si aromata. Si am trecut la treaba, adunand ce am prin frigider si camara. Punand totul pe masa, am constatat ca nu am ce trebuie pentru ce mi-am propus, asa ca am improvizat.
Mi-am zis: ce sa mai aman? Am promis ca voi prezenta doua versiuni la "Tigaia chinezeasca"? Da. Deci, la treaba!
Dupa ce v-am stresat cu achizitiile mele, in materie de ingrediente pentru bucataria asiatica si nu numai, era si cazul sa vin cu exemplificari. Am optat - in cazul acestei prime versiuni - pentru o varianta adecvata zilei de Carbohidrati de la Dieta Rina. E in pregatire o versiune pentru ziua de Amidonuri de la dieta. Dupa post, o sa vin cu retete si pentru ziua de Proteine. Pana atunci, in acest weekend o sa prestez reteta pe care o visez cu creveti, care pot fi acceptati la dezlegare la peste.
