Achizitii exotice si nu numai - 1

Am o adevarata fobie pentru retete si mancaruri din alte parti. La inceput acesta a fost doar un mod de a visa, pentru ca, avand in familie bucatarese de prestigiu - si in cea reala si in cea adoptiva - nu aveam de ce sa ma plang de felurile de mancare pregatite. Dar eram o adolescenta rebela si nu pretuiam la justa valoare ce aveam. Cum imi placea mult sa citesc si sa visez, aceasta imaginatie a cuprins si bucataria. Dar, de-abia pe la 20 si ceva de ani m-am imprietenit cu o colega. Irinei ii datorez multe deschideri catre domenii care-mi fusesera inaccesibile pana sa desferece ea usa aceasta. M-a luat prima data la restaurantul chinezesc si n-am vrut sa o refuz, am gustat orice mi-a sugerat. Si... am fost si eu surprinsa cat de mult mi-au placut. Atat de mult incat am creat in familia pe care mi-am format-o o obisnuinta: spre deosebire de alte persoane, de trei-patru ori pe an, la anumite momente speciale ne duceam la "Nan-Jing", restaurant care exista si acum la parterul fostului hotel Minerva, pe Lascar Catargiu, la 'boulivar". Ei, dupa aceea totul e poveste.

Dupa revolutie, cand accesul la anumite ingrediente n-a mai fost atat de complicat, am inceput sa culeg retete din multe parti ale lumii, iar de cand am acces la internet nu a fost o problema sa ma informez. Dar, multe din retetele explicate pe indelete le-am aflat de la dl. Radu Popovici. Si aici nu e vorba de politete exagerata, ci de respect pentru cineva care face un efort de a ne face partasi la pasiunea pe care o are pentru bucataria asiatica. Efort, deoarece ne aduce si informati etimologice, de origine, de evolutie, de raspandire si de apreciere a unui anumit preparat sau condiment. Pe masura ce gustul mi s-a cizelat am inceput sa cautat si ingredientele originale, pentru retetele promovate.

Deci, dupa aceasta introducere stufoasa, sa vedem ce am facut: doua expeditii. Una la "Ki-life" un magazin sofisticat din Piata Amzei si "Dragonul rosu" in Colentina.

Ki-life e un magazin curat, aerisit, cu produse diverse. Dar, pentru ca exista un dar, este prea "amestecat", putin ilogic amenajat, iar preponderenta produselor bio il face ca o versiune pretentioasa a magazinului naturist de cartier. De la ceaiuri, cosmetice, mirodenii, produse preparate, semipreparate, bio sau nu prea, gasesti de toate. Cred ca asta este singurul defect de fapt. Sa ma explic: voiam faina de soia. Ma uit la raft, gasesc imediat, ma uit la pret, mi s-a parut acceptabil si ma uit dupa quinoa. Nu vad, desi era in apropiere, dar mascat de alte pachete. Intreb si mi se raspunde politicos, aratandu-mi-se primul raft. Pretul mi s-a parut un pic exagerat pentru buzunarul meu si imi propun sa ma uit mai departe prin magazinul plin cu de toate. Constat de fapt ca ei au pus pe rafturi de sus pana jos produsele aceluiasi importator sau producator. Treci la urmatorul raft si sunt cam aceleasi produse, dar de la alt furnizor. Si tot asa. Ca sa compari pret, finete, culoare, prospetime trebuie sa te uiti la cel putin 4 rafturi. Mai practic mi se pare altfel: in supermarket ai pe acelasi raft produsul in mai multe variante, de la firme diferite, faci imediat comparatia si alegi produsul. Asta este reprosul principal facut de mine magazinului. In rest, gasesti o gama larga de produse, iar spatiul de expunere al cosmeticelor este oarecum separat, ca si cel de ceaiuri.  Personal amabil, dar destul de neinformat, pentru ca am intrebat de cate ceva si nu pareau sa stie macar despre ce este vorba. Mirodeniile care acopera mai mult zona araba, lipsa la apel, cu exceptia a doua variante de combinatii la ras-el-hanout. Cele specifice bucatariei chinezesti, slab aspectat. Nu am putut cumpara decat anason stelat si in rest... am renuntat fiind destul de scump, in comparatie cu alte magazine. O parte din asa-zisele produse bio de acolo le gasesc si la un magazin naturist bine aprovizionat.

Aici, anasonul stelat cumparat

Asa ca mi-am facut curaj sa ma duc la Dragonul rosu. Mi-am facut curaj, pentru ca nu-mi place zona si o parte din oamenii care se vantura pe acolo, mai ales romanii mai bronzati - si nu de soare. Nu ma intelegeti gresit, aspectul de bazar nu ma deranjeaza, ci proasta crestere.

In sfarsit, acolo am cumparat bok-choy proaspat, la un pret foarte bun, iar in magazinul de la etaj am gasit majoritatea produselor cautate, la o diversitate de preturi si producatori. In raport cu asteptarile, am fost surprinsa placut. Nu e la fel de frumos ca design, nu e in buricul targului, dar este curat, rafturile sunt amenajate logic si personal suprinzator de familiarizat cu produsele. Ba chiar capabil de a face recomandari legate de interesul sau calitatea, raportul pret/calitate, frecventa aprovizionarii cu acel produs.

Mi-am achizitionat sos de soia dark cu ciuperci, ulei de susan, sos de stridii.

Am mai acizitionat si niste pasta dulce de fasole rosie.

Aveau varianta picanta, dar cum mi s-a spus ca este hot, am renuntat. Am sos facut de mine care corespunde cerintelor de sos picant.

Din categoria celor necesare pentru bucataria asiatica am mai achizitionat, dar dintr-un supermarket:

1 legatura de lemongrass

In imaginea de mai sus se afla si un sos de soia usor, light, achizitionat tot din acelasi supermarket. Tot de acolo provine si cutia cu muguri de fasole mung.










A, si uitasem, bok choy ( o varianta mai putin comercializara in supermarketuri a verzei chinezesti)

Ei, deocamdata, cam asta ar fi.

O precizare foarte importanta: Acest articol nu se vrea pro sau contra ceva, ci doar un exemplu unde gasiti unele din ingredientele necesare bucatariei asiatice. Sunteti liberi sa ma contraziceti. Eu am un singur regret: ca nu am facut poze in magazine, ca sa aveti o idee despre ce am vazut. In cel din centru n-as fi avut cum, era foarte aglomerat, iar in cel din Colentina, nu stiu daca patronii chinezi ar fi fost de acord. Dar, data viitoare ii intreb!