Fiind un preparat taranesc, este raspandit in aproape toate regiunile tarii. In restul regiunilor poarta de obicei denumirea de "malai" sau "turta de malai". Dar, poate din subiectivism, consider ca este mai divers reprezentat in Moldova. Mai precis, in Bucovina, aceasta alivanca este fie aperitiv - cand se face din branza sarata si cu verdeturi -, fie desert - cand se face cu branza proaspata si zahar. Cum despre cea care are rol de aperitiv nu am experienta, singura reteta este una mostenita de la bunica din partea mamei - cu cas de oaie si loboda -, am zis sa va prezint reteta care este un desert. E iarna, totusi, iar verdeturile astea nu au nici un gust acum, deci mai potrivit este sa fac varianta de aperitiv, undeva la primavara.
Cea care vreau sa o fac este una destul de veche, traditional facuta la tara, nu la oras. Bine, eu din comoditate am batut albusul cu telul, nu cu furculita, dar in rest, am respectat reteta veche.
Aceasta reteta este pentru ziua de Carbohidrati (cina) de la Dieta Rina - Dieta de 90 de zile.Va trebuie:
Pentru blat:
250 g urda dulce
250 g branza de vaci proaspata
150 g zahar
4 oua
200 g malai
100 g faina
400 ml lapte batut (acru), nu iaurt
1 praf sare
50 g unt moale
Pentru sos:
200-300 g smantana
50 g zahar
Malaiul folosit este unul macinat normal, nu din cel grisat!
Malaiul se pune intr-un castron si se toarna laptele batut, amestecand si lasand sa se inmoaie circa 10-15 minute
Branzeturile se pun intr-un vas cu galbenusurile si se amesteca, impreuna cu un praf de sare.
Atentie! Nu folositi arome decat daca vreti sa transformati aceasta reteta intr-o prajitura. Dar, atunci ea nu mai este desertul taranesc, asa cum a fost la origine.
Dupa ce malaiul s-a inmuiat, se amesteca inpreuna cu crema de branza si galbenus. Se adauga si faina, untul moale, amestecand compozitia bine, ca sa fie spumoasa.
Separat, se bat albusele - bunica o facea cu o furculita si cu o dexteritate de invidiat! Eu, fata moderna, am facut doar rabatul sa nu le bat cu mixerul, ci cu telul. Ma rog, macar atat sa respect cuvant cu cuvant reteta primita! Am pus intai un praf mic de sare si zaharul cate putin.
Se adauga albusurile batute cu lingura, ridicand de jos in sus compozitia, in amestecul de malai.
Dupa ce tot albusul este incorporat, se pune compozitia intr-o tava unsa cu unt si presarata cu faina si putin malai. Eu mi-am zis ca nu stric reteta bunicii daca pun hartie de copt - ca si asa nu am cuptor din ala cu lemne ca ea si nici tavile ei!
Bineinteles ca se pune la cuptor incalzit si se lasa cam 35-40 minute, in functie de cuptor. Nu trebuie sa se rumeneasca, ci sa poata trece testul "paiului". Bine, al scobitoarei!
E blonduta, nu? Se taie fierbincioara, adica dupa ce se lasa 10 minute sa se ogoiasca din cuptor. Se serveste calda, cu smantana indulcita cu zahar.
Nu se face multa, se consuma calda, ca asa e mai buna. Daca mai ramanea, bunica o punea pe plita sa o incalzeasca putin si dupa aia ne-o dadea, insotita de smantanica de rigoare. Noi am putea incerca pe gratar!
La mine nu ramane niciodata! Aici este "mormanul" pregatit, desi in imagine nu se mai vede castronul cu smantana indulcita! Fusese luat si nu am mai apucat sa fac poza de rigoare.
Elena draga, parca era de origine moldoveneasca, dupa cite imi aduc eu aminte. Da eu nu-s buna de mamaliga. am facut de 4 ori, cred, in 20 de ani. Dar, naaa tot m-am maritat! Un sfirsit de saptamina minunat! Cami
RăspundețiȘtergereCami, daca intrebi un moldovean, o sa-ti spuna ca e de origine din Moldova. Dar, exista si in Ardeal o turta cu malai, care oscileaza tot asa intre dulce si sarat. Si in Muntenia, mai ales in Baragan exista si cred ca si in Oltenia. Dar, raman si eu la parerea mea - subiectiva, bineinteles! - ca alivanca e un dulce taranesc emblematic pentru Moldova. Si este gasit aproape in fiecare casa la masa de duminica, inobilat cu arome de oras sau nu, dupa nevoi si puteri. Sa ai un weekend minunat!
RăspundețiȘtergeremmmm,ce bine miroase,ca in copilarie!si eu sunt moldoveanca!
RăspundețiȘtergereBuna seara,as fi incantat daca ati accepta sa va postati retele si pe 100 Ro.Va puteti inscrie pe pagina "Alatura-te",si veti primi drept de autor.Va asteptam.
RăspundețiȘtergereO, ce surpriza! Si ce dor!!!..de bunica mea...
RăspundețiȘtergereEa facea alivenci pe plita sau mai bine-zis pe şparhat (asa il numea). Alivenca era invelita in frunze de hârean, cred, şi se coceau asa. Le mai facea bunica şi in "rola", adică într-un fel de cuptor mai mic, dar mai bune erau pe şparhat.
Ce bune erau!
Elena, si a ta arata fenomenal, dar imi pastrez pofta dupa Craciun, cand o voi pune pe mama sa o faca ptr ca ea isi aminteste mai bine reteta, desi nu avem plita, la oras.
Imi multumesc pentru aceste "dulci" aduceri-aminte!
Alina, eu doar le stiu, dar nu am mancat din cele in frunze de hrean. Dar din cele in rola am papat cand eram copil de multe ori. Mai stiu si din alea "orasenesti", sau domnesti. Adica aromate cu vanilie, cu mai putin malai si cu mai multe oua. Dar am zis ca sa incerc pe cat pot sa aduc aduc aminte celor care au uitat ca mai erau preparate deosebitye si inainte de bucataria asta noua - super sofisticata sau minimalista... si alte din astea, mai mult vizuale decat spectaculoase la gust. E si un mic tribut adus bunicii mele din partea mamei(mamucai), pe care am avut-o mult prea putin timp langa mine si care, desi severa, era o bucatareasa... de nota 10.
RăspundețiȘtergereMa pregateam sa-ti povrstesc despre alivenca in frunza de hrean csnd mi-am regasit comentariul mai sus.... Ce vremuri cand pe atunci tineam tot postul ca s-o am pe Ana Mariuta mea si nu puteam gusta.... acum o am pe Anamaria:) dar nu.ma mai lasa pietricele mrle sa tin tot postul... asa ca o s-o facem di noi poate chiar azi! Imbratisari bucovinene!
RăspundețiȘtergereoh, iti multumesc de gandul bun! Sper ca ai apucat sa faci ceva bun si sa te simti bine langa cei dragi si printesa ta minunata.
Ștergere