Targ cu talc

Am fost la Targul "Bucataria noastra", asa cum v-am mai spus. De ce scriu de-abia acum? Pai, n-am prea putut, din lipsa de timp, dar si pentru ca am fost in intense deliberari cu mine insumi cat de drastica sa fiu in exprimarea parerii. Am negociat intens cu mine insumi sa fiu cat de decenta se poate si sa trec cu delicatete peste ce nu mi-a placut deloc sau aproape deloc. Deci?
 Pe 9 octombrie ne-am luat rotile de masina in spinare, iar "Cliuta" ne-a dus maraita la Baneasa Shopping City, necajita ca o punem la treaba la ore indecente si o ducem in locul ala unde parcarea este o aventura. N-am facut poze, asa ca nu va asteptati la asa ceva! Ne-am chinuit ceva sa gasim loc de parcare, fiind zi de intense cumparari sambata in locul cu pricina, de parca la Ikea era loc de pelerinaj. Am orbecait cateva minute pentru ca nu era nici un panou publicitar nicaieri, iar de pe site-ul revistei "Good Food" si al celor de la "Gustos" nu stiam decat etajul si perioada targului. Adica? 8-10 octombrie, etajul 1 e ca si cum ai spune: "in Bucuresti, pe dreapta". Da-i si cauta pe toate "street"-urile - ca strazi ne statea in gat! - si pana la urma gasim. 

Ar fi trebuit sa fie un fel de showroom de mobilier de bucatarie, expozitie de ustensile de bucatarie, produse care au legatura cu domeniul si demonstratii de preparare ad-hoc a unor retete. Programul desfasurarii demonstratiilor, macar cu niste ore orientative? Canci.

Deci, in 5 minute am vazut cele trei propuneri pentru dotarea cu mobilier a unei bucatarii casnice. Dupa alte cateva minute am trecut pe la cateva standuri cu o oferta destul de variata de ustensile de bucatarie. Cutite de ceramica, diverse dispozitive care te ajuta la preparare, vase. Surpriza a fost pentru mine prezenta a doua companii, a caror strategie de marketing este prezentarea produselor cu demonstratii in familie: Zepter si Tuperware. Cine a lipsit si ar fi trebuit sa fie, dupa umila mea parere? Unul sau doi producatori de electrocasnice, ca sa-si prezinte modele de noua generatie. Cu exceptia Thermomix, NIMENI. 

In asteptarea unor demonstratii, pentru ca intreband m-am ales cu ridicari din umeri, am intrat in vorba cu cei de la Tuperware si de la Thermomix. Discutii despre avantaje, utilitate si calitate versus pret, alimentatie sanatoasa. 

In sfarsit are loc prima demonstratie. Dupa parearea mea a fost un mini-eveniment de promovare a restaurantului respectiv, nu o demonstratie culinara, dar poate sunt eu carcotasa. Hai sa fiu eu lupul cel rau! Trebuia sa fie un chef, maestru bucatar de la un restaurant proaspat renovat, de mare fita. Domnul, probabil informandu-se cam ce eveniment este vorba, a declinat in ultima clipa invitatia, motivand ca este la un eveniment  very important, si a trimis o ucenica. Domnisoara in cauza era evident emotionata, asta fiind scuza pentru care am toleranta fata de prestatia ei, era evident incomodata de gatitul in public si nu stia sa dea explicatii sau sa raspunda la intrebarri celor 6-7 privitori. Cine erau cei 7? Pai eu, juniorul, reprezentanta Tuperware, de la Thermomix directorul regional si reprezentanta de la stand, cel care a oferit mobilierul si doua personaje care erau de pe alta planeta. In rest, si pe stanga si pe dreapta treceau cei care erau cu privirea lipita de vitrinele magazinelor si erau dezinteresati total de ce intampla acolo. Nu se inregistra demonstratia, deci lipseau cei care sa priveasca dezinteresat. Domnisoara trebuia sa faca un risotto alla milanese, o reteta de baza in meniul restaurantului ce-l reprezenta, profilul fiind gastronomia italiana.  Apropo de asta, daca vreti un mod de preparare ca la carte a acestei retete, gasiti  aici. Cand am vazut ca pregateste orez basmati am avut cateva secunde de ezitare si am fost tentata sa dau bir cu fugitii. Dar, dupa ea trebuia sa fie o demonstratie, nu se stia precis cand,  a lui Jakob Haussman de la "Mica Elvetie", chef recunoscut de toata lumea. Eu fiind un fan al d-lui Haussman, am rezistat stoic la  aceasta demonstratie, in ideea sa nu pierd ce va urma. Cand m-a auzit cu o ureche bombanind pentru alegerea ei privind orezul, a chemat un coleg, mai fastacit ca ea, sa-i aduca orezul cel "bun", adica arborio. Pe urma a traumatizat reteta, scaldand ceapa in vin, punand apoi orezul; totul a culminat cand a inceput sa adauge o supa rece de pui, la care grasimea ramasese dungi-dungi pe cana. A pus pe post de sofran, mai mult ca sigur, pulbere de curcuma si a fost extrem de darnica la sfarsit cu untul, dar si cu parmezanul. In afara de persoana "de pe alta planeta", care a intrebat de ce e galben orezul si ce e ala sofran, restul a decurs in limite normale, chiar daca repeta la doua cuvinte numele restaurantului si cat este de grozav, fara a enumera preparate proprii sau a lauda locatia, personalul etc.

Ei, demonstratia lui Jakob Haussman a fost cu totul altceva. A venit cu tot ce-i trebuie si dupa o pregatire de rutina, o prezentare scurta presarata cu glume, a inceput sa prepare un fondue. Personalitatea debordanta si modul de implicare a unor persoane, aproape indiferente fata de ce se intampla acolo, intr-un limbaj  non-verbal si verbal presarat cu multe cuvinte in germana, engleza si romana, a cucerit audienta. Care audienta a fost net superioara anterioarei demonstratii. A mentionat ca este mai greu ce face acum fata de emisiunile tv, pentru ca acolo se inregistreaza si daca ceva nu este cum trebuie se repeta si deci sa fie scuzat daca face vreo eroare. Modul in care a precizat ca arta gastronomiei fara iubire nu are valoare, chiar daca exista exercitiu si pregatire, a castigat  cu totul pe cei prezenti. Ne-a invitat cu zambetul pe buze sa gustam, sa ne spunem parerea sincer, fara ocolisuri. O singura data a mentionat "Mica Elvetie", ca o explicatie a profesiei, dar si pasiunii sale pentru gastronomie. A precizat insa cu mare drag ca tot ce tine de desfasurarea activitatii de restaurant cade in sarcina sotiei sale, de care este foarte mandru ca-l lasa sa-si cultive pasiunea prin emisiuni tv, articole in reviste de specialitate si demonstratii de genul celei la care eram prezenti, dansa ocupandu-se de afacerea in sine.

Deci, una peste alta, targul a fost salvat de la fiasco de aceasta demonstratie. Nu pot spune ce a fost duminica, in ultima zi, dar este improbabil ca a putut cineva sa participe in toate cele trei zile, avand in vedere locatia din Baneasa care nu este accesibila oricui din cauza distantei.

Mult mai multe au fost de reprosat privind modul de organizare, decat de laudat. In fine, faptul ca am cunoscut cateva persoane, niste reprezentanti ai unor firme de ustensile de bucatarie de calitate, am participat la demonstratii a contat mult si a fost in favoarea evenimentului. Cam atat.