Placinta cu dovleac

Pai, la initiativa pomenita anterior, a Mihaelei, care-mi place din ce in ce mai mult, daca se va concretiza si in viitor, vin si cu o placinta cu dovleac. Acuma, nu e creatie proprie, ci mai degraba un melange de idei. Cum juniorul meu pleaca pentru 6 saptamani la un curs in Anglia, am incercat sa-l rasfat zilele astea, ca sa plece cu un bagaj de amintiri culinare pe acolo. Foile astea fragede ii plac lui cel mai mult. Eu nu sunt un fan al lor, asa ca sarcina asta revenea mamei mele, de a le face. Ei, cum mama nu mai e printre noi, ezit de multe ori sa fac retete care aproape ca-i apartineau ei. Dar... am vazut la Easy peasy pe blog o reteta de foi din acestea. Asa ca, aceasta reteta face parte si din categoria "Vazut-placut-incercat" in ceea ce priveste foile. Vreau doar sa va spun ca sunt asa cum le lauda ea, putin crocantoase cand sunt calde (tocmai ca sa nu le mancam asa, cred!), dar grozave dupa ce stau cateva ore si isi vin in fire. Sunt de-a dreptul pufoase, nu sfaramicioase, asa cum te-ai putea astepta!

Aceasta reteta este pentru ziua de Carbohidrati de la Dieta Rina - Dieta de 90 de zile.

Aveti nevoie de:

pentru aluat

11 linguri zahar

1 ou mare

11 linguri ulei

1 lingurita praf de copt stins cu o lingurita suc de lamaie

11 linguri apa minerala

circa 500 g faina

pentru umplutura

1/2 dovleac, din ala din care ati copt felii daca ati avut curaj sa incercati

3 linguri pline de zahar brun

1/4 lingurita nucsoara rasa

1/4 lingurita scortisoara rasa (nu va sugerez sa puneti mai mult, dar fiecare cu gustul lui!)

150 g nuci sfaramate

1 lingura ulei 

zahar pudra pentru decor

Dovleacul se curata, se taie felii si se rade. Totul trebuie sa fie cam 1,5 kg. 

Se pune intr-o cratita cu lingura de ulei, zaharul, scortisoara si nucsoara si se inabusa la foc mic spre mediu, amestecand sa nu se lipeasca. Se face acest lucru pana scade lichidul care se formeaza, iar dovleacul ramane al dente. 

Se da deoparte, se adauga nuca, se amesteca si se desface, ca sa se raceasca bine.

Cat se raceste dovleacul se pune mixerul din dotare la treaba. Cu ocazia asta am testat cadoul primit de ziua mea de la fiul meu. O sa vi-l arat in detaliu intr-un alt post, pentru ca este o unealta eficienta si pe care mi-o doream de multa vreme. Se pune oul si zaharul si se porneste pe pozitia de viteza medie (2), 1 minutel, ca sa se faca o crema. 

Se adauga uleiul, in timp ce merge si se mai lasa 1 minut.

Se adauga apa minerala si se schimba dispozitivul de la mixer, trecand de la tel la carligul de framantat. Se adauga faina cate o lingura si praful de copt stins.

Dupa ce ajunge un aluat dens, se scoate pe o planseta infainata. Trebuie sa fie ca o plastilina de modelat, mai molcuta chiar, sa ramana urme daca va infigeti degetele in el. In reteta se spune faina "cat cuprinde", termen pe care-l urasc dar chiar nu se poate aprecia. Depinde foarte mult de faina, dar ca reper am dat circa 500 g.

Se imparte in doua bile si se intinde dintr-una o foaie grosuta pe planseta. Se transfera in tava tapetata cu hartie de copt umezita si sifonata (ca sa se aseze cat mai bine). Eu am folosit o tava de 22/34 cm aceste cantitati.

Am intins dovleacul in strat generos si am acoperit cu alta foaie intinsa din cealalta bucata de aluat. Am lasat ceva urme de aerisire cu ajutorul unei furculite si am dat la cuptor preincalzit, la foc mediu. Nu se unge cu nimic!

Se lasa pana se rumeneste usor deasupra si se vede pe margini ca este rumeioara. Are tendinta de a se coace mai tare dedesubt, asa ca nu o lasati mai mult!

Se lasa sa se raceasca si se taie cu atentie, apoi se pudreaza cu zahar fin.

Daca aveti rabdare si o lasati cateva ore este... un deliciu.