Placinta cu branza (cu raze)

Reteta asta a pornit de la o prietena, virtuala deocamdata daca nu ajung cumva in Turcia in viitor, de pe Facebook, Meryem. Desi noi insistam, deocamdata nu este hotarata sa-si faca si un blog, unde sa adune toate bunatatile pe care le face. Eu am adaptat reteta ei, folosind un aluat propus de sora ei, Cristina. Asa ca este un amestec intre cele doua retete. Este doar incercarea mea, dar care nu depaseste manutele de aur ale fetelor astora doua. Fetelor, va iubesc! Pentru ca nu toti au un cont de Facebook si nu cunosc retetele din conversatiile avute acolo, m-am gandit ca ar prinde bine sa vadeti cum fac eu. Acuma, sper ca nu trebuie sa va spun ca oricat de mult v-ar placea, la dieta o raza din aceea este suficienta in ziua de Carbohidrati, da?

Aceasta reteta este pentru ziua de Carbohidrati de la Dieta Rina - Dieta de 90 de zile.

Aveti nevoie de:

pentru aluat

550 g faina alba (eu  am de la tara, cu o umiditate usor diferita de cea din comert!)

250 ml lapte caldut

100 g urda (daca se foloseste ricotta, trebuie avut grija la lapte, turnat catre putin ca poate nu e nevoie de tot)

50 g unt 80% grasime

3 linguri ulei

1 lingura plina cu zahar (cam 23-25 de grame)

1 lingurita sare

25 g drojdie proaspata

1 ou

pentru umplutura

220 g cas praspat (daca se foloseste telemea, trebuie sa fie putin sarata si nu mai e nevoie de sare evident!)

1/2 lingurita sare

1 lingura plina de patrunjel verde tocat marunt

pentru decor

2 galbenus

1 lingura iaurt

seminte de susan prajite putin in tigaie uscata.

Intai am facut umplutura si am lasat-o deoparte. Am framantat casul cu sarea si patrunjelul. Mare filosofie, sa stiti!

Deci sa va arat aluatul, ca asta e vedeta. Este nemaipomenit si daca-l incercati o sa va indragostiti de el. Se comporta excelent, este maleabil, nu e nevoie sa umpleti de faina bucataria, deci se pot juca si copilasii cu el si este foarte pufos cand este copt! Punem drojdia, frecata cu putin zahar, 2 linguri lapte si l lingura de faina presarata deasupra, la crescut.

Restul de zahar se pune in lapte si se incalzeste. Untul se topeste, dar trebuie sa fie doar caldut cand se pune in aluat, la fel ca si laptele. Eu nu-l pun in lapte, il adaug la sfarsit in aluat, la fel ca la cozonaci.

Inr-un castron puneti faina cernuta, sarea, urda framantata bine si oul. Adaugati drojdia crescuta si laptele indulcit si amestecati bine. Rupeti aluatul in maini pentru ca se activeaza glutenul si creste frumos. Nu trebuie doar batut si framantat cu pumnii ca sa fie pufos. Sa stiti ca nu trebuie cine stie ce "muncit".

Se dauga untul topit in 2 etape si se mai framanta nitel. Apoi se drege framantatul cu uleiul, lingura cu lingura. Totul nu dureaza mai mult de 6-7 minute, nu trebuie sa exagerati!

Asa arata inainte de a fi pus la dospit in cuptorul cu microunde incalzit 3 minute inainte la putere maxima. 

Este ferit de curenti de aer si creste cam in 30 de minute cam atat! De 2 ori si jumatate sau chiar de 3 ori!

Apoi, pentru ca  nu am o tava suficient de mare deocamdata, am rupt o bucata din aluat si am facut o coronita pe care o sa v-o arat altadata. Deci mi-au ramas 955 g aluat pe care l-am impartit in 2 parti egale si am intins doua foi de marimea tavii, adica 2 cercuri de 30 cm diametru. Una am pus-o in tava unsa cu putin unt moale.

Deasupra am pus umplutura, distribuita pe toata suprafata.

Cealalta foaie am pus-o deasupra, am presat usor pe toata suprafata. Apoi am taiat raze, lasand un cerculet in centru. Va ajuta un sablon sa faceti raze egale. Fiecare se rasuceste de 3 ori si in aceeasi directie orientate toate razele..

Se unge cu galbenus se presoara cu susan prajit pe mijloc si pe margini pentru efect.

Se pune in cuptor incalzit la 180 de grade si se coace cam 30 de minute, pana cand se rumeneste frumos. Se poate face testul cu scobitoarea. Cam asa arata coapta:

Este o frumusete de placinta si foarte pufoasa, dupa cum o sa vedeti imediat.

Fara comentarii, da?

Si pufosenia...