Cozonac fara gluten cu pudra de carob si stafide

Unii cred ca e doar o moda, dar pana nu te lovesti de o problema e bine sa nu-ti dai cu presupusul, zic eu. De ce? Pentru ca multa vreme a fost o problema depistarea acestei intolerante a organismului unor oameni la gluten sau la lactoza, ori poate si la alte alimente. Eu am obiceiul sa nu-mi dau cu parerea pe un teren necunoscut si neaprofundat asa ca subiectul multa vreme a trecut pe langa mine. Insa din momentul in care cineva apropiat se confrunta cu astfel de probleme incepi sa te preocupi si sa cauti solutii. Ideea e ca nu va fac o teorie ci doar incerc sa explic aplecarea mea recenta asupra acestui subiect. Cele mai multe retete fara gluten permit folosirea lactatelor si a oualelor, dar eu ma confrunt cu situatia in care persoana respectiva are intoleranta si la lactoza, iar medicul a sugerat si evitarea galbenusului de ou. Am inteles ca de foarte curand ar fi permis folosirea oualelor de prepelita, dar in cantitati mici si introduse treptat. Am cautat, fiind un domeniu nou, si am adaptat aceasta reteta la ce doream sa testez eu. Am mare incredere in Paula Gafitescu, asa ca am pornit optimista la drum si convinsa ca voi face o bucurie de sarbatori cuiva care nu spera sa guste cozonac.

Aceasta reteta este pentru ziua de carbohidrati de a Dieta Rina - Dieta de 90 de zile.

Aveti nevoie pentru un cozonac de:

pentru aluat

450 g faina fara gluten mix bread Dr Schar

15 g drojdie de panificatie proaspata 

3 g sare 

80 g zahar

3 albusuri de la oua mari (aproximativ 120 g sau echivalent in oua de prepelita)

200 ml apa minerala carbogazoasa la temperatura camerei

1/2 lingurita coaja razuita proaspat de lamaie (bio daca se poate)

50 ml ulei

pentru umplutura

1 lingura ulei

5-6 lingurite pudra de carob (roscove)

50 g stafide aurii

4 linguri zahar brun

ulei pentru modelat aluatul

Am pus faina in bolul de la mixer si am dat drumul la viteza mica sa se afaneze putin. Am pus o lingura din zahar cu drojdia si putina apa minerala la temperatura camerei intr-un castronel ca sa fermenteze putin si sa faca bule. Am adaugat sarea, zaharul ramas, coaja de lamaie si albusurile peste faina in bol si apoi drojdia dizolvata si apa. 

Am mixat compozitia cam 5 minute a viteza medie pentru aluaturi, apoi am adaugat si cei 50 ml ulei cate putin, in timp ce mixerul functiona si am mai lasat asa inca 5 minute sa lucreze si sa activeze celelalte proteine neavand gluten. 

Am pus intr-un bol uns cu ulei aluatul, am acoperit cu folie si am lasat la dospit cam  o ora si jumatate in loc ferit de curent.

Dupa ce a crescut dublandu-si volumul, am scos aluatul pe planseta unsa cu ulei si am impartit aluatul in doua parti egale. Am intins cu degetele din fiecare bucata cate o foaie ca un dreptunghi de lungimea tavii si cam jumatate de lata. Am presarat 2 linguri zahar brun pe fiecare foaie, cam 3 lingurite de pudra de roscove si cateva stafide aurii neinmuiate. Cum acest aluat va mai dospi timp de aproximativ 7 ore, stafidele vor absorbi umezeala in tot acest timp.

Am rulat fiecare foaie si am impletit cele doua rulouri cu atentie ca acest aluat este moale si nu are consistenta data de faina cu gluten. Am pus in tava din aceea de unica folosinta, dar tapetata cu hartie de copt unsa cu ulei.

Am acoperit cu folie alimentara si am lasat pe masa din bucatarie la dospit de seara de la ora 21:30 cu aproximatie pana dimineata la ora 05:30. Daca este vara - ceea ce nu e cazul acuma, cand eu am lasat si geamul intredeschis la bucatarie - puneti forma in frigider pana a doua zi. Iata cum arata dupa acele ore de dospire lenta, uns cozonacul cu albus batut (sau doar cu ulei) pe deasupra si presarat cu zahar brun apoi:

Am pus forma in cuptorul rece la copt, ca procesul de coacere sa se faca treptat, dar pana la 175-180 de grade cel mult. Procesul de coacere a durat cam 45 de minute. In acelasi mod procedati si la cuptorul electric, doar ca in acest caz as sugera coacerea in doua etape de cate 20 de minute - acuma depinde si cum va cunoasteti cuptorul - pentru ca temperatura creste mai repede la acesta decat la gaze si nu trebuie sa depaseasca 180 de grade.

Cam asta este tot. Poate ca nu respecta reteta obisnuita de cozonac - adica nu are oua si lapte - dar este foarte aproape de aceasta definitie si poata sta pe masa in zi de sarbatoare cu siguranta!

Cum este facut pentru a oferi bucurie cuiva de sarbatori, nu am decat sectiune, deci nu si felii - si asta cu ingaduinta persoanei la care a ajuns - ca sa vedeti in imagini elasticitatea, textura deosebita si sa va convingeti ca este un cozonac si nu o paine dulce.

Cei cu intoleranta la gluten si lactoza cred ca ar fi multumiti de rezultat si ii asigur ca merita sa incerce!

Sarbatori fericite, tuturor!