Dulciurile copilariei - Amandina

Hm, e si greu si usor sa vorbesc despre copilaria mea. Pentru unii, privita din afara a fost scurta, pentru ca am fost nevoita sa ma maturizez mai devreme. Pentru mine insa cuvantul care o defineste cel mai bine este mirifica. Nu gresesc deloc, sa stiti! A avut etapele ei, dar pentru ca viata mea bate orice telenovela o sa scurtez amintirile cat pot. Cea mai frumoasa parte a fost la familia adoptiva in urma ultimei casatorii a mamei mele. Aici m-am intalnit cu o familie numeroasa si nici acuma nu-mi dau seama ce fel de rude eram cu o parte din ei... Nu am fost adoptata doar de sotul mamei mele dar si de intreaga lui familie. Locuiam intr-un orasel cu strazi strajuite de castani si unde multe din secventele din romanele lui Ionel Teodoreanu erau aievea. Cele mai bune si diverse dulciuri nu le-am invatat de la mama pentru ca nu avea rabdare cu mine saraca - impartita intre serviciu, casa si familie si un sot care se punea la mintea unui copil cam razgaiat - si atunci matusile mele ma tolerau si ma invatau diverse lucruri pe care "o fata de familie buna e musai sa le stie". Era perioada aia dulce de dinainte de criza, cand chiar si pe vremea lui Ceausescu erau lamai, ulei de masline, masline, sardine, stafide, zahar candel etc. Dar ca orice copil indaratnic, desi aveam dulciuri mai bune acasa, imi doream savarine si amandine de la cofetarie, ca mi se pareau altfel. Matusa mea s-a infuriat la un moment dat si a zis ca ea face amandine mai bune decat alea, ca cine stie ce pun "aia" - nu stiu cine erau "aia" - in ele. Am ramas asadar cu gustul acelor amandine facute cu glazura de serbet de cacao si insiropate abundent cu gust de rom si crema de unt. Cand Rama Maestro a lansat o competitie pe aceasta tema, Redescopera dulciurile copiariei, gandul mi-a zburat la amandina. 

Va puteti inscrie in competitie si voi cu reteta preferata. Inscrierea se face pe adresa mcorbeanu@golin.com si vi se va livra kit-ul Maestro ce va va fi necesar pentru pregatirea celei mai gustoase prajituri cu crema din copilarie. Dupa postarea pe blog a retetei pana pe 1 decembrie 2015 si trimiterea la adresa de mail a link-ului intri in competitie pentru ca reteta va fi publicata pe www.prajituria.ro unde poate fi votata de fani.

In urma jurizarii puteti castiga premii frumoase:

Premiul I: aparitie in cadrul matinalului „Neatza cu Razvan si Dani”, alaturi de bucatarul Vladut, cu mentiunea blogului si un voucher in valoare de 250 euro la eMag.

Premiul II: un voucher in valoare de 250 euro la eMag.

Premiul III: un voucher in valoare de 200 euro la eMag.

Premiul IV: un voucher in valoare de 100 euro la eMag.

Mai sunt si alte surprize pe care le puteti afla pe parcurs. Dar, iata si reteta aleasa de mine. Inca o precizare: pe vremuri nu foloseam mixer ci tel, praf de copt ceva mai rar si destul de tarziu, iar la masurat foloseam cani si linguri, dar toate erau cam de aceeasi capacitate atunci nu ca acum, de aceea am aproximat in grame ingredientele. Mai am si acum un pahar in care se vindea mustar si care era masura pentru checul superpufos "4-3-2-1", dar despre asta in alta postare.

Aceasta reteta este pentru ziua de Carbohidrati de la Dieta Rina - Dieta de 90 de zile.

Va trebuie pentru o tava de 22 x 22 cm:

pentru blat:

4 oua

160 g zahar

30 g cacao

140-150 g faina

5 g praf de copt

un praf de sare

pentru sirop:

400 ml apa

200 g zahar

2 linguri rom brun sau 1 lingurita esenta de rom

pentru crema:

2 galbenusuri

1 ou intreg

200 g zahar

20 g cacao

300 g Rama Maestro

pentru gazura:

200 g serbet de cacao (sau fondant zic unii), eu am avut serbet facut de mine

2 linguri ulei

Pentru blat am pus ouale, zaharul si un praf de sare in vasul de la mixer si am mixat cu viteza mica 30 de secunde si apoi 2-3 minute cu viteza mare, pana se face totul ca o crema spumoasa.

Am adaugat faina amestecata cu cacao si praf de copt in aceasta spuma cu ajutorul unei linguri, ridicand usor de jos in sus ca sa ramana aerata.

Desi e o tava antiaderenta, dupa cum se vede, am uns-o putin pe fund cu ulei si am turnat amestecul pufos, aranjandu-l uniform si lovind putin tava de masa ca sa se aseze. 

L-am copt cam 25-30 de minute in cuptor preincazit la 175 de grade. Dupa ce s-a racorit nitel, blatul l-am scos pe un gratar sa se raceasca bine. In timpul coptului am preparat si siropul din apa si zahar, pe care dupa racire l-am aromatizat cu esenta de rom.

Crema am preparat-o astfel: Am pus galbenusurile si oul intreg, zaharul si cacao intr-un vas, am amestecat bine si l-am pus la bain-marie - pe baie de abur - sa se incalzeasca, sa se lege si sa se topeasca zaharul.

Am dat deoparte si am frecat spuma Rama Maestro, tinuta la temperatura camerei, cu o lingura nu cu un tel ca o sa injurati de toti sfintii cand se aduna in para telului si nu ati obtinut nimic. Daca va e lene, puneti mixerul in functiune mai bine. Am adaugat crema de ou cu cacao, doar vag calduta, in spuma de Rama Maestro in doua etape si gata crema.

Asamblarea prajiturii:

Am taiat blatul de jur imprejur cu un cutit cu lama subtire si lunga in doua foi cat se poate de egale ca grosime. Am pus folie alimentara in tava, am pus una din foi si am insiropat-o cu generozitate. Am pus cam 85% din crema, oprind doar putina pentru avelinele de deasupra, intinzand-o in strat uniform. Apoi am insiropat pe un gratar si a doua foaie si am glisat-o usor peste stratul de crema, asezand-o fara probleme. Am infasat in folie si am dat tava la frigider pentru cel putin 2 ore ca sa se intareasca bine crema si sa se aseze prajitura.

Am scos tava si cu tot cu folie prajitura pe o alta tava plana pentru a o taia in patrate cat de cat egale. Au iesit 16 bucati decente de prajitura.

Am pus serbetul si uleiul intr-un vas sa se incalzeasca si cat este fluid am glazurat bucatile de prajitura. Am lasat putin sa se intareasca glazura si am pus cu un dispozitiv cu piston pe fiecare patrat cate o avelina din crema pastrata pentru acest lucru.

Cam asta este tot! Ba nu, am uitat ceva important: Nu va lacomiti, este foarte buna si veti fi tentati sa exagerati, dar la dieta un patrat din acela este indeajuns sa va treaca pofta.

In fine, cine nu e la dieta, tot consumul echilibrat este solutia!