Buun, acuma sa incepem usor, ca altfel ametim! Deci, era o zi din aia de-ti vine sa fugi pe campii si mi-era pofta de ceva consistent, cam atat. Intreaba tiza mea: Ce faci? Io: N-am idee, dar as vrea niste hummus sa fac, poate si ceva salata. Tiza: Stii ca e tare buna combinatia de parti egale de naut si cartofi? Ba, parca a zis si de fasole, dar eram cu o bere in mana si am uitat. Io: Buna ideea, ia sa vedem ce iese. Ne plac multe, dar nu toate si daca nu ma place mancarea pe mine ce fac? Stai, mai am de lamurit ceva: cine-i tiza. Pe tiza o gasiti aici, o cheama si Elena pe langa Dana, in rest va descurcati singuri pe blogul ei ca sunteti majori si vaccinati! Cum, nu sunteti? Pai, ce cautati pe net si mai ales dupa retete din astea simple de o pofta, fara pretentii si fara spume etc? A, nu v-ati prins ca era o gluma? Regret profund atunci, reveniti la treburile dvs va rog. Sau - si mai bine - daca tot sunteti aici poate va uitati la ce am facut. Cine stie, s-ar putea sa va placa sau sa o reinterpretati atunci cand va simtiti atrasi de idee.
Aceasta reteta este pentru ziua de Amidonuri de la Dieta Rina - Dieta de 90 de zile.
220 g fasole rosie fiarta
220 g naut fiert (si ales de coji daca va simtiti rabdatori peste masura)
220 g cartofi fierti
sare, piper proaspat macinat dupa gust
3-4-5 catei de usturoi (in functie de gust si de marimea cateilor)
50-60 ml ulei de masline extravirgin crud
fulgi de chili macinati, dupa gust (facultativ)
rabdare
forta (nu faceti cu mixerul vertical in nici o circumstanta!)
garnitura
1 ceapa taiata julien
1 lingura cu bulion de rosii
sare, piper proaspat macinat (sau fulgi de chili, ca mine)
2 linguri de ulei (de floarea-soarelui de preferat)
1 lingurita cu apa
Acuma sa va zic de ce am ales eu sa fac pasta asta mai putin cremoasa: pentru ca imi place sa simt, chiar si intr-o pasta, texturile diferite. Am amestecat cu furculita si cu lingura. Puteti sa va folositi de dispozitivul acela de sfaramat cartofii pentru piure, dar nu mixerul vertical pentru ca atunci toata compozitia nu va mai avea nici un gust si se va intinde, va fi gumoasa. Deci, am sfaramat pe rand boabele (alegand pe cat se poate cojile de la naut) si am sfaramat cartofii cu furculita cat erau calzi. Le-am pus pe rand intr-un bol suficient de mare.
Asta e fasolea rosie, din conserva, folosita dupa ce a fost clatita bine
Am curatat si zdrobit usturoiul si l-am adaugat in bol cu sarea, piperul si fulgii de chili. Apoi am inceput sa adaug uleiul cate putin si sa amestec - eu cu o lingura, dvs o puteti face si cu o paleta. E o chestiune de indemanare de nivel incepator, nu va trebuie tehnica pentru ca faceti ceva ce va doriti sa mancati nu o disertatie sau vreo opera de arta.
Lasati bolul acoperit pana faceti garnitura de ceapa ca sa se amestece aromele si gusturile si uleiul sa dea textura pastei. Puneti ceapa in uleiul rece si lingurita de apa, plus sare si chili in cazul meu, capac peste tigaie si lasati pana se inmoaie ceapa la foc mic si devine translucida. Luati capacul, adaugati bulionul si mai fierbeti 30 de secunde ca sa capete culoare si gust.
Se poate consuma ca atare, cu fulgi de chili sau nu, langa muraturi, castraveciori sau altceva care va place.
Daca va place sa va jucati sau sa-i puneti pe cei mai mici la treaba, aranjati farfuriile cu ajutorul lor. Eu am folosit o forma din aia de metal si am presat pasta, apoi am scos forma si am pus ceapa deasupra. Faceti totul in joaca pentru ca atunci este mai placut!
Pentru ca de salata sus-amintita nu s-a mai pus problema - din motive de bere, dar sa trecem peste asta - am pus alaturi castraveciori murati in otet, din aia minusculi. Asa am avut eu, dvs puteti sa va orientati dupa ce aveti in camara.
Asta-i tot, e simplu ca buna ziua, dar e foarte bun!
Multumesc, tizo de tips!
PS: De data asta am folosit fasole rosie din conserva de la Lidl, foarte buna, mai buna decat aia de la Delhaize, am pus si poza special pentru ca sa o remarcati. (nu, nu le fac reclama!)
pe tiza o stiu deceva ani de-adearat, pe tine virtual si imi place ce faci.
RăspundețiȘtergereSuna bine, de incercat. Dar creau sa fac intr-o zi si acel tort "mirobolant". Merci Elena.
O, multumesc, sunt tare bucuroasa ca te-am tentat cu ideea tortului. Eu pe tiza o stiu virtual de mai mult timp, dar face-to-face cred ca numai de un an si imi place sa cred ca avem multe in comun, plus faptul ca ma iubeste Casi :)
ȘtergereSuna bine de tot si nu m-as fi gandit la asa combinatie. Da' nici n-am intrebat :)). De tinut minte!
RăspundețiȘtergereNu e ceva pentru un meniu sofisticat - desi se poate orice acum - ci pentru momente din alea de taiat frunza la caini si de consumat ceva satios. Trebuie incercata ca sa va convingeti :)
Ștergere