Pasca la provocarea Dr.Oetker

Multumesc Dr. Oetker pentru aceasta invitatie la o provocare. Prietenii de la Dr. Oetker mi-au trimis cateva bunatati si arome speciale pe care sa le folosesc la aceste sarbatori pascale si m-au provocat sa particip la o noua campanie. Mi-am zis ca ce poate fi mai frumos sa inviti bloggerii sa povesteasca despre inceputurile lor, prima prajitura, primul dulce preparat si povestea lui, asa ca am raspuns prezent. De cand ma stiu ma invarteam printre picioarele bunicii si mamei mele atunci cand se prepara ceva, mai ales de sarbatori. Daca pe bunica mea din partea mamei incep sa mi-o aduc aminte din ce in ce mai putin, senzatiile unor arome si bunatati, gusturi uitate imi revin in minte cred ca de cand aveam vreo 3 ani. Dar cele mai multe, mai ales culinare, sunt legate de familia adoptiva. De pe la 7 ani tot mi-am bagat manutele in faina, facand mai mult dezordine decat sa fiu de ajutor cuiva. Dar cum bunica mea adoptiva, desi maruntica, era un munte de rabdare si era incantata ca "fata" are vointa ma accepta in preajma ei. Si atunci se straduia din ce framantam eu sa dreaga cate ceva si sa-mi faca un cozonacel sau o pascuta mica special pentru mine. Bineinteles ca nu ma lasam data la o parte si faceam macar snuruletul impletit de pe marginea pascutei mele. Mai tarziu, desi mare, eram la liceu, bunica imi rezerva special pentru mine din aluat si umplutura ca sa-mi fac o pascuta numai pentru mine. Avea niste tavi rotunde, ca de tarta dar ceva mai inalte in care facea pasca. Cum reteta ei era una mai speciala, am pastrat-o in familie si am transmis-o si altora. In regiune mai fac si altii umplutura de branza cu putin orez fiert ca ea, dar tips-ul cu scortisoara presarata deasupra n-am vazut-o in alta parte. Chiar daca sunt sarbatori chiar daca e o ocazie speciala, daca sunteti la dieta fiti cumpatati, o bucatica de pofta este de ajuns!

Multumesc Dr.Oetker, datorita voua aceste sarbatori au mirosit ca niciodata a copilarie!

Aceasta reteta este pentru ziua de Carbohidrati (cina) de la Dieta Rina - Dieta de 90 de zile.

Va trebuie pentru doua pascute in forme de 24 cm:

pentru aluat

400 g faina alba

150 ml lapte cald

70 g unt topit caldut

110 g zahar

2 galbenusuri 

un praf sare

1 lingurita esenta de rom

1 baton vanilie

1/4 lingurita coaja de portocala uscata macinata

7 g drojdie proaspata

25 ml apa minerala daca cere faina mai mult lichid

1 lingura cu ulei

pentru umplutura

600 g branza de vaci proaspata scursa bine

35 g  orez

100 ml apa

3 oua

150-160 g zahar

un praf de sare

1 lingurita coaja de lamaie proaspat razuita

pentru decor

50 g stafide aurii inmuiate in prealabil in apa cu esenta de rom

1 galbenus

2 lingurite lapte

1 lingurita plina cu scortisoara pudra

Am facut aluatul astfel. Am pus zaharul in lapte si batonul de vanilie despicat si razuit miezul si am lasat sa se infierbante si apoi sa se racoreasca pana este doar caldut, numai bun de framantat. Am scos pastaia de vanilie inainte de folosirea lichidului. Galbenusurile le-am frecat cu sarea, esenta de rom si coaja de portocale pulbere.

Am pus in vasul de la robot pentru framantat faina cernuta si am dat drumul sa functioneze 10 secunde sa o mai afaneze. Am adaugat drojdia faramitata si nedospita, apoi restul intredientelor si am mai lasat sa framante2-3 minute, pana se desprinde bine de vas si devine elastic. Cum mi s-a parut ca nu e destul de molcut aluatul am adaugat si apa minerala iar la sfarsit uleiul si am mai lasat un minut sa functioneze robotul. Am pus apoi intr-un castron aluatul la dospit in cuptorul cu microunde (incalzit 30 de secunde la putere maxima si apoi oprit). In copilaria framantatul se facea traditional cu mainile in lighean iar sarcina mea era cea mai importanta: tineam de lighean si din cand in cand il roteam!

Creste mai lent, ca are drojdie mai putina, cam o ora, dar cu simt de raspundere.

Cat dospeste am facut umplutura. Am  pus apa rece si orezul la fiert, cand a inceput sa clototeasca am dat focul mic si am fiert acoperit 15 minute. Apoi am amestecat cu o furculita si am lasat acoperit inca 5 minute, fara foc. Am descoperit si am lasat la racit orezul, amestecand din cand in cand cu o furculita in el. Cand e rece, il adaugam peste branza de vaci, galbenusuri, razatura de lamaie si amestecam. Albusurile se bat spuma cu un praf de sare si zaharul adaugat ca la bezea cate putin. Bezeaua se incorporeaza in amestecul de branza in trei etape prin ridicare cu o paleta pentru a iesi o compozitie pufoasa. Pe la 14 ani aveam bataturi de la tel, de la cate albusuri bateam spuma in preajma sarbatorilor!

Cand a crescut aluatul, l-am impartit in doua cu ajutorul cantarului. Din fiecare bucata insa am oprit din privire fara cantar cam 50 de grame pentru snur. Operatie inutila ca oricum umplutura l-a acoperit! Am uns cu unt (nu cu ulei!) formele de unica folosinta, am intins cate o foaie din bucata mare de aluat si am acoperit fundul formei. Din restul am facut un snurulet de jur imprejur pe marginea formei. Apoi am impartit umplutura in doua si am pus in fiecare forma peste baza de aluat. Cele doua forme le-am pus la dospit la frigider (cozonacul l-am pus in cuptorul rece la dospit lent, asa cum am invatat recent de la Cristina, surioara lui Meryem, una din prietenele virtuale de pe Facebook), dar pascutele avand foarte multa branza mi-a fost teama ca se acreste asa ca le-am pus la frigider cam 5 ore. Apoi le-am uns cu galbenusul batut cu laptele, am presarat stafidele stoarse de lichid si am presarat pulberea de scortisoara pe deasupra. 

Le-am pus la copt in cuptorul rece, pe raftul din mijloc la 180 de grade, cu tava de protectie dedesubt. Sunt gata cand sunt usor aramii desupra si compozitia de branza este ferma, nu mai tremura ca o gelatina la miscarea formei. Se lasa la racit pe un gratar. Inainte de a respinge ideea de scortisoara de deasupra, ar fi bine sa incercati o data pe o pascuta mica pentru copilasi, nepoti ce aveti si o sa va convingeti ca este altceva, o aroma speciala de care nici nu v-ati da seama ce e daca nu ati sti ce ati pus.

Christos a inviat!

Nimic nu seamana cu bucuria copiilor care sunt facuti partasi la ce mesteriti in bucatarie, asa ca inarmati-va cu rabdare si daruiti-le momente nepretuite. Cand vor fi adulti vor fi cele mai dulci amintiri!