Placinte minunate - un pic altfel

De ce sunt minunate? Pai, pentru ca sunt si o sa va convingeti singuri. Sper! Domnule, nu pot incepe de la Adam si Eva, dar oarece istoric trebuie sa fac. Promit sa nu o iau pe miriste prea mult... Deci: Placinte aproape oricine a incercat sa faca, macar cele facute de o bunica, mama, prieteni, colega sau mai stiu eu cine. Daca nu, macar a mancat cateva feluri de placinte! Ei bine, astea sunt mai deosebite putin prin procesul tehnologic. Eu am reusit, dar mai bine zis Dumnezeu mi-a scos in calea virtuala niste oameni minunati pe care altfel n-as fi avut cum sa-i cunosc in veci. Pentru ca avem pasiuni comune si pentru ca ne place sa ne jucam cu alte idei si suntem oameni curiosi, normal ca ne-am imprietenit. Virtual, deocamdata! Ei bine de la Beta Brigytte, care e acum tocmai la Amman, am invatat aceste placinte. Din pacate, nu are blog si nu puteti admira ce fac manutele ei harnice decat pe Facebook (Te sarut si te imbratisez cu drag, Beta!!!). Le-am incercat cu ce aveam eu prin casa, dar voi mai face si cu alte variante de umpluturi propuse de Beta, ca nu pot rezista tentatiei, asa de bune sunt. Acuma sa va mai spun un secret mic: Mie imi plac mult variante sarate de placinta. Nu ca pe cele dulci le refuz, dar astea sunt preferatele mele. Deci, sa trecem la fapte si sa va arat de ce sunt minunate, nu?

Aceasta reteta este pentru ziua de Carbohidrati de la Dieta Rina - Dieta de 90 de zile.

Aveti nevoie:

pentru aluat

500 g faina alba

150 ml lapte caldut

150 ml apa calduta (eu am pus minerala la temperatura camerei, vreo 22 de grade!)

1 ou

10 g drojdie uscata ( eu am pus 25 g drojdie proaspata, ca de aia aveam!)

1 lingurita cu zahar

1 lingurita rasa cu sare

35 ml ulei de masline

pentru umplutura

- ulei de masline, amestecat cu za'atar (o sa va spun eu cum il fac singurica in postarea urmatoare)

- cascaval (sau branza) si patrunjel verde tocat

- masline tocate si putin za'atar

se mai pot face cu: spanac dustuit putin cu ceapa si condimentat, cu ciuperci dustuite putin, cu praz, sau chiar dulci cu mere, dovleac.

Prin urmare, am pus faina, sarea, zaharul, drojdia si oul intr-un bol.

Am turnat apa amestecata cu laptele si am amestecat binisor. 

Apoi am pus uleiul si am framantat nitel, rupand aluatul. Nu m-am dat de ceasul mortii cu framantatul, sincer! Apoi l-am lasat la dospit in cuptorul cu microunde incalzit si oprit, pana aproape si-a dublat volumul.

Apoi am facut 14 bilute cat se poate de egale, dar pe o suprafata de pregatire bine unsa cu ulei, le-am acoperit cu folie si le-am mai lasat 10-15 minute, nu mai mult, sa se odihneasca.

Am uns o tava bine cu ulei, sa balteasca putin. Am luat fiecare biluta si am intins-o cu degetele si podul palmei, dar cu ulei pus pe suprafata si pe aluat, pana s-a format o foaie subtire. Cu cat e mai subtire, cu atat mai bine! Am pus umplutura - de exemplu za'atar - si am impaturit ca in imagini. Adica o parte se aduce spre mijloc sa acopere din umplutura, apoi ce a ramas, alaturi, iar cea care a ramas se aduce deasupra si se formeaza ca un triunghi. Daca va uitati pe Facebook si Beta va arata pasii.

Apoi se pun cu partea impaturita in jos in tava. Le-am presarat deasupra seminte ca sa le recunosc: cele cu susan sunt cascaval si patrunjel verde, cele cu susan negru sunt cu za'atar, iar cele cu mac sunt cu masline.

Se pune tava in cuptor la 200 de grade cam 5 minute la mijloc si apoi se muta mai sus si se coboara temperatura cam la 150-160 grade pentru 20-25 de minute si se rumenesc frumos.

Apoi se pun intr-un prosop de bucatarie sa se racoreasca putin.

Tare bune mai sunt calde, dar si reci.

Alta data o sa fiu mai atenta la impaturit ca sa iasa perfecte, dar mie imi plac si asa!!!

Sunt foarte pufoase si se pot face, cum am spus, cu o varietate de umpluturi, iata si dovada pufoseniei

 Sa aveti pofta!