Okonomiyaki

Deeeci, am ajuns din nou la o reteta dintr-o alta zona gastronomica, cea japoneza. Stiu ca am mai spus, dar reamintesc ca eu am facut cunostinta cu gastronomica asiatica (chineza, initial) cu multi ani in urma, inainte de revolutie (sau Dumnezeu stie ce a fost evenimentul din 1989). Apoi, pe masura ce mijloacele de informare s-au diversificat, pe masura ce am cunoscut - chiar daca virtual - oameni din toate colturile lumii si pe masura ce internetul a devenit ceva extrem de uzual am ajuns sa ma acomodez si cu alte gusturi. Intre timp au inceput sa patrunda si la noi condimente specifice altor gastronomii, alimente sau conserve ba chiar, experiente personale ale celor care au calatorit in alte parti si au impartasit experientele lor culinare. Stiu ca okonomiyaki nu reprezinta ceva sofisticat, nemaiauzit sau nemaivazut, rarisim si special. Stiu ca este o mancare de toata ziua, cu ce ai prin frigider si bucatarie in casa unui japonez obisnuit. Dar, mie tocmai de asta imi place! Cum de curand o prietena si-a indeplinit visul sa vada Tara Soarelui Rasare, fiind plecata la invitatia unei prietene, am profitat sa fac si sa pun pe blog varianta exemplificata practic de acea familie japoneza. E o familie speciala de oameni tineri care au primit-o cu bratele deschise si au incercat sa-i arate cat mai mult din ce reprezinta aceasta cultura deosebita dar si aceasta tara foarte speciala - cel putin din punctul meu de vedere. Deci, e o reteta anume, una transmisa din casa unor oameni inimosi si frumosi. Daca o sa vi se para ca nu e nimic special la ea, poate ca pentru dvs nu e pentru ca nu simtiti emotia. Eu va recomand sa o incercati, chiar daca va fi nevoie sa omiteti un incredient ceva mai greu de procurat!

COMBINATIE NEPERMISA LA DIETA RINA!

Va trebuie pentru doua portii mari:

400 g varza noua (proaspata) tocata fideluta

2 cepe verzi tocate fin

150 g carne de porc taiata fasii cat mai subtiri

100 g midii congelate (ca de unde proaspete?!!) tocate fasii subtiri - de data asta nu am pus ca nu am avut

4 oua mari (73-75 g unul) sau 5 mai mici

200 g faina alba

2 lingurite cu mirin

2 linguri de ghimbir marinat (fasii tocate)

sare, dupa gust

4 lingurite fulgi de peste, mai cunoscuti ca bonito flakes

2 lingurite de alge uscate si tocate Aonori

1 lingurita ulei de susan

2-3 linguri maioneza

2-3 linguri de sos de stridii, din cel bun si gros

Varza tocata si ceapa, carnea si midiile, daca este cazul se pun intr-un bol si se amesteca.

In alt bol mai mare se bat cu telul ouale, se adauga faina treptat ca sa iasa un aluat mai gros decat cel de clatite. Se adauga mirin-ul si ghimbirul si se amesteca bine.

In acest bol, peste aluatul cu oua se pune continutul bolului de legume cu carnuri si se amesteca bine totul.

Se incinge o tigaie medie de 24 cm, se unge cu ulei de susan si se pune jumatate din compozitie in strat uniform si bine presat cu o paleta. Deasupra se presoara fulgi de peste si cat apucati cu trei degete alge aonori. Se da focul la mic apoi sa se faca incet.

Astia sunt fulgii de peste si astea sunt algele:

Se preseaza compozitia mereu si dupa 2-3 minute se intoarce pe cealalta parte cu atentie sa nu o sfaramati, trebuie sa arate ca un pancakes. Se presoara si pe aceasta parte fulgi de peste si alge aonori. si se coace bine la foc mic. Daca e nevoie se mai intoarce pentru a fi usor rumenita uniform pe ambele parti. Apoi se face a doua portie.

Se serveste cu un "gratar" din maioneza si cu sos de stridii, dupa gust. 

Acuma sa nu ma certati ca desi imi place mancarea asiatica nu am indemanarea sa mananc numai cu betisoarele. Am facut fotografia, dar dupa aia am trecut la furculita europeana ca pofta era prea mare ca sa am atata rabdare.

Pofta buna si curaj la incercat!

PS Sos de stridii bun, ghimbir marinat si mirin, ba chiar si alge, gasiti la K-life in Piata Amzei. Acuma, preturile nu sunt mici, dar va ajung pentru muuuulte alte retete, asa ca merita daca va place mancarea asiatica.