N-am talent si n-am rabdare, deci n-am ce-mi trebuie ca sa fiu un documentarist acceptabil. Las asta pe seama celor care se pricep! Deci, despre chutney, fara informatii inutile sau abracadabrante, gasiti la
Radu Popovici pe blog. Bineinteles ca nu numai despre chutney gasiti la el, ci si despre foarte multe alte elemente interesante privind gastronomia! Si pareri pertinente, avand multi cititori avizati.
Pentru ca la puiul ala afumat am garnisit cu chutney de ceapa, m-am gandit sa va arat cum l-am facut, acum ceva vreme. Eu folosesc acest "sos" de vreun an si ceva, mai ales la carne de pui sau vanat. Are o aroma deosebita si m-a incitat. Este unul din elementele noi descoperite, deci n-are nimic de-a face cu gastronomia romaneasca. A fost preluat in Europa de englezi, adica adus din India natala. Desi nu este chiar una din combinatiile noastre traditionale - dulce si sarat impreuna la o masa - mie mi-a placut. De mango fac mai rar, pentru ca folosesc fructul mai mult la deserturi, dar vreau sa incerc in toamna asta din gogonele, acesta fiind la fel de popular in Anglia ca si cel de mango. Partea proasta este ca avand continut de zahar ridicat, nu prea este potrivit la dieta. De aceea il consum in cantitati mici de cand sunt la dieta, dar nu ma pot abtine. De data aceasta, alaturi de carne (Proteine) este o greseala, dar ce pot sa fac? Puiul ala afumat si picant mergea teribil cu acest sos!
Aceasta reteta este pentru ziua de Carbohidrati de la Dieta Rina (dar cu mare moderatie!) - Dieta de 90 de zile.
La aceasta reteta se facea referire intr-un post de pe blogul minunat al lui Ivy. Dar ea a fost remarcata de Ivy de pe acest blog unde Radhika promoveaza alimentatia sanatoasa. Deci, fiind fan avocado, mi-am zis sa incerc si eu o astfel de reteta. Curiozitatea a fost atat de mare incat m-am grabit sa achizitionez fructele, desi mi s-au parut un pic prea coapte pentru aceasta reteta. Am fost un pic dezamagita de interiorul fructelor, dar preparatul fiind atat de neobisnuit mi-am zis sa vi-l arat totusi. Am facut ceva modificari, dar nu esentiale, si va prezint aceasta reteta pentru ca merita. Este de post, usor de facut si deosebita si face parte din seria "Vazut-placut-incercat".
Acest desert este o inspiratie dupa o reteta prezentata de Laura Calder intr-o emisiune tv. Aluatul este respectat cu strictete si este deosebit. La traducere s-au mai pierdut din precizarile facute de ea, dar eu am prins din zbor unele din ele si am tinut cont, asa ca o sa vi le impartasesc. Ei, de aici incolo totul este altfel. Eu nu am folosit si frisca si fructe, dar nu va recomand sa faceti la fel, mai ales daca este vorba de zmeura, coacaze, ceva de genul asta. Puteti sa le adaugati, dar in cantitati mici, ca sa nu deterioreze montajul. Eu nu am pus scortisoara in frisca, pentru ca am mai incercat lucrul asta si nu mi-a placut. Dar, am presarat la sfarsit scortisoara si a dat un aer deosebit acestor clatite. Pentru ca este aluat, ciocolata, frisca, eventual si fructe, eu nu am mai pus si un sos sau sirop si nici nu se simte nevoia. 
Ei, cu tortul acesta e o poveste. Povestea este ca eu n-am talent la decorat, iar cele acoperite cu pasta de zahar sau martipan nu prea au mare trecere in familie. Asta e, trebuie sa avem si noi un defect! Doar nu credeati, cu tot optimismul meu, ca suntem perfecti? Ei, acum, vorbind serios, da fac si eu torturi. Rar, dar fac. Numai ca nu merita a fi postate intre operele de arta facute de unele dintre voi! Am insa doua retete, care, chiar daca nu sunt perfect realizate si pot fi "ajutate" sa arate mult mai bine, sunt valoroase ca idee. Una din acele retete este cea prezenta. Este un tort pe care-l facea o prietena de-a mamei mele, o doamna cu experienta mare gastronomica si cu mare placere de a prepara dulciuri si mai ales torturi. Stiu ca pare stereotip, dar pentru ca nepoata acestei doamne traieste vreau sa-i spun ca am facut acest tort, de ziua mea onomastica, in amintirea dansei, Margareta D. L-am postat de-abia acum, pentru ca mi-a trebuit ceva curaj.
