Daca am promis, trebuie sa ma tin de cuvant! Am promis sa prestez o reteta de paste integrale, altfel sosul ala pesto se plictiseste singur. Si, am trecut la treaba. E o placere de cand sunt in posesia unui dispozitiv de facut paste. N-am timp de sarade, asa ca haideti sa va arat.
Azi sarbatoare mare pentru crestinii ortodocsi si greco-catolici: Jertfa celor 40 de credinciosi din Sevastia (Armenia). Toata lumea din blogosfera culinara s-a intrecut sa arate cum fac mucenicii sau sa pomeneasca de aceasta sarbatoare. Cum am fost foarte preocupata, nu am facut poze prea multe, dar o sa va arat mucenicii in cele doua forme pe care le stiu.
De cand sunt la aceasta dieta am fost o profitoare. Am profitat de alternanta zilelor si mi-am facut aproape de fiecare data altceva. Inainte, cand cineva se plictisea eu ma sacrificam si terminam acea portie, numai sa nu o mai vad in frigider a doua zi. De aceea nu am facut nici un secret ca sunt la dieta, nici la serviciu. Ba chiar mi se parea o scuza credibila si decenta pentru situatiile in care mi se parea ca este nu preparat prea bine sau prospetimea lasa de dorit. Daca la celelalte zile de dieta n-au fost probleme de variatie (doar financiare uneori), la ziua de carbohidrati meniul de pranz m-a pus la incercare. Eu cu pastele - dupa un Montignac in care un an de zile nu am gustat macar paste! - nu prea am fost prietena. Din cand in cand, hmm, mi se parea in regula, dar la dieta le venea cam des randul. Am epuizat (credeam eu!) modurile de preparare a tocanitelor de ciuperci cu mamaliguta, a pizzelor vegetale si aparea iarasi varianta pastelor. Nu mi-au placut niciodata insotite de carne (combinatia proteine+carbohidrati fiind interzisa la dieta), dar fara parmezan sau branza... foarte grea incercare! La fel si pizza - vegetala-vegetala, dar fara mozzarela sau cascaval? Ei, asa am ajuns sa caut diverse variante, mai simple sau mai elaborate, salate chiar, care sa includa paste. Si m-am indragostit de pastele integrale, care mi se par foarte gustoase. Iar de cand am si aparat de facut foaie si taiat paste... imi face placere sa le fac eu. Aceste sos ar fi o blasfemie pentru bucatarii cu patalama si staif, adica pentru profesionistii cu sau fara stele Michelin.
Aceasta reteta am vazut-o de curand pe blogul unei persoane pe care o admir mult, Radu Popovici. Nu numai pentru ca impartasim aceeasi pasiune pentru gastronomia asiatica, dar si pentru modul meticulos si atent cu care dezbate subiecte legate de gastronomie si amabilitatea cu care-si trateaza cititorii... In fine, am multe lucruri pentru care sa-i multumesc, asa ca nu mai insist. Aceasta reteta a fost o surpriza pentru mine. O surpriza, pentru ca, din lipsa de timp, ne delecteaza rar cu dulciuri. Tocmai de aceea m-am grabit sa o testez. Ati ghicit deja, face parte din ciclul "Vazut-placut-incercat".
O sa va intrebati ce am patit de postez o astfel de reteta. Ei bine, de aceasta dieta sunt intrebata frecvent si primesc mail-uri, feedback la mesajele mele postate pe forumuri. Ma intreba multe persoane de retete obisnuite care sa exemplifice diverse zile de dieta. Eu am explicat cam care sunt preferintele mele culinare, dar mi se mai intampla sa fac si astfel de retete. Aceasta, de exemplu, sunt sigura ca o fac multe persoane, nu e o reteta neobisnuita sau originala. Dar, m-am gandit ca sunt si persoane care-si doresc si astfel de exemple. Imi cer scuze de pe acum pentru calitatea imaginilor, nu este prestata reteta la mine in spatiul de bucatareala si nici la prietena mea.
Acest dulce l-am vazut facut in multe feluri, denumit altfel de fiecare data. Si am vazut multe confuzii la mijloc. "Cuib de viespi" este altceva, desi ca metoda se aseamana. "Melci" sau "melcisori" este poate mai aproape, dar nu este acelasi lucru. Acest dulce se numeste de fapt cozonac trandafir la origine, pentru ca seamana cu bobocii unui trandafir. Si se face cu diverse umpluturi, chiar si cu branza am vazut. Si nu se insiropeaza. Ei, de aici incolo totul e istorie. Daca metoda de preparare s-a amestecat cu aluatul care constituie baza la toate aceste variante, care este cel de cozonac, a iesit un amestec de retete si o multitudine de prajituri. Nu mai stau sa dezleg misterul, mai bine va arat rezultatul.
Aceasta reteta este o varianta cu pui a unei retete care face parte din ciclul "vazut-placut-incercat". Reteta, "salata de vita cu susan" o gasiti pe cel mai interesant blog, din punctul meu de vedere, cel al lui Radu Popovici. Nu mai este cred un secret pentru nimeni ca am o slabiciune pentru gastronomia asiatica, dar sunt uneori nevoita sa selectez retetele sau sa le adaptez, petru ca la Rina's Diet (Dieta de 90 de zile) nu se pot combina tipuri diferite de proteine sau garnituri de orez sau paste la proteine. Insa, unele retete, ca cea de fata, este ideala asa cum este, fara nici un fel de adaptari sau omisiuni.
